Stand in procesul meu de invatat ma gandeam care e valoarea unui om. Si ma gandeam la modul pragmatic, adica pe bune care e valoarea unui om? Si aici ma refer : Tu cat esti in stare sa accepti ca sa fi cumparat?
Cu alte cuvinte care e compromisul suprem care te-ar cumpara? Si care e acela? E o suma de bani? Mare? Mica? Nu stii? Contempland la intrebarile astea mi-am dat seama ca eu am facut compromisuri in viata dar care nu prea meritau a fi facute insa in momentul de fata regretele chiar nu-si mai au rostul. Insa ce ma amuza cel mai mult e faptul ca as mai fi dispus la alte compromisuri. Ma face asta un "bun material"? Iar ce ar trebui sa ma ingrijoreze il reprezinta faptul ca ma amuza cand ma gandesc la mine ca la un bun de care te folosesti pana se ... strica? Consuma? Aici nu stiu...
Tot ce stiu e ca si eu la fel ca voi toti restul am un pret.
Suntem oameni si asta ne cam ocupa tot!
Iar pentru incheiere o mica oferta : " Ma vand. La kilogram, la metru, la bucata, la ce vrei tu! Ma vand pe mine. Mi-am redus valoarea la simple stari subiective. Simt ca nu mai am ce arunca. Nimic nu ma mai apasa din afara, sunt o existenta pentru care nici moartea, nici viata nu mai pot avea o semnificatie. Ajuta-ma sa ma dezbrac de ultima legatura cu lumea asta. Stau cu cadavrele trecutului si sunt singurul cadavru al viitorului. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu