O noua poveste

Erau odata patru persoane numite: Toti, Cineva, Oricine si Nimeni. Aveau o treaba importanta de facut si Toti au fost solicitati s-o faca. Toti era sigur ca Cineva o va face. Oricine ar fi putut s-o faca, dar Nimeni n-a facut-o. Cineva s-a enervat caci era o treaba pentru Toti. Toti a crezut ca Cineva o va face, dar Nimeni nu si-a dat seama ca Toti n-o va face. Totul s-a sfarsit astfel: Toti au invinuit pe Cineva cand Nimeni n-a facut ce Toti ar fi putut face...

Povestea celor 4 simturi

A fost o data...sau de fapt nu voi incepe asa, asa incepe orice poveste cu final fericit. Povestea aceasta e departe de a fi fericita.

Erau la un moment dat 3, ba chiar 4. Parea ca nimeni si nimic nu ar putea opri forta lor si parea ca totul urma sa fie minunat. Gresit. Pe primul m-i l-a furat gelozia, o gelozie care m-a facut sa ma simt LIBER SA ALEG, care a reusit sa ma faca sa nasca furtuni in mine. Dar nu era nimic. Am ramas 3. Parea ca asa mixul dintre noi e imbatabil, insa din nou, m-am inselat. Al doilea, ei bine, pe el m-i l-a furat prostia, prostia mea, evident. L-am primit cu bratele deschise incercand sa inteleg ca a trecut prin momente grele insa a doua oara a plecat si m-a lasat sa ma lupt singur. Nu regret insa m-a facut mai puternic, si da indiferent cat as vrea sa urasc nu pot, momentele fericite au fost indiferent de ce s-a intamplat in final. Cu un simplu calcul matematic 4 - 2 = 2. Oare asta sa fie solutia ecuatiei pe care eu o cautam cu disperare? Nu stiu, tot ce stiu e ce simt, al treilea, e aproape si totusi atat de departe. Atat de timid, si totusi atat de puternic pe cat ma face sa ma minunez zi de zi de el. Cu acesta povestea inca continua. Urmeaza al patrulea, care azi incearca sa inteleaga unde au fost ascunse zambetele imbracate in fete false. Al patrulea da e furat de mandrie insa cine il cunoaste stie ca in momentul in care el iubeste pe cineva e imposibil sa nu mai simta nimic. Greu de inteles, prea trufas, cu putine cuvinte la purtator, LIBER SA ALEAGA, merge mai departe calcand cu picioarele trecutul simtindu-se cum se desprind parti din el. Isi doreste un trecut ca inainte, dar nu mai e posibil, isi doreste un viitor care sa fie mai bun ca trecutul, si aici isi pune sprijinul in cel de-al treilea...Cateodata doare, cateodata e doar o amintire..

Dedicatie

Pentru ca asta faci...YOU'RE LOVING ME 4 ME!!!

No Regrets [...]

De mic copil am fost invatat sa imi pese de restul din jurul meu, mai ales de cei dragi. Mama m-a invatat sa las de la mine si sa dau eu mereu mai mult. Intr-o astfel de educatie am fost crescut.
Aseara am facut din nou acelasi lucru. Am eliberat un fluture care sper sa nu zboare fericit doar pentru o zi ci sper sa fie mereu fericit. Nu am inteles si nu voi intelege niciodata oamenii care pun "proprietate" pe alti oameni. Oare nu suntem suficienti? Chiar asa egoisti suntem?!? Probabil. Eu nu vreau sa fiu unul si tocmai pentru asta am vorbit si permis fluturasului meu mai multe optiuni si libertate in alegere in primul rand.
Nu doare, se simte un gol doar, dar am doi oameni care incetul cu incetul reusesc sa il umple si pe care ii iubesc neconditionat.
As fi putut sa tac si sa fiu ca TINE, am vorbit si am oferit optiuni de ales si am facut ca MINE. Next time, multumeste-mi ;)
My dear butterfly : "Spread Your Wings And Prepare To Fly/For You Have Become A BUTTERFLY!"

PS : Doua melodii ce se potrivesc cu postarea :D
Enjoy and bleed :>

Okay...Let's Get Crazy! :D

This is for all my ladies ...bine si pentru baietii care au si isi accepta spiritul de prima donna ;)
Prima lectie de dans on this one...It's on repeat la mine :

Off...

De ce e cateodata asa de greu cand trebuie sa luam niste decizii? Pana acum eram aproape sigur de ce vreau si brusc cand se apropie momentul parca imi vine sa dau inapoi. Cateodata stau si ma intreb daca toti facem asa, sau sunt doar eu ala mai "special".
Poate doar simplu fapt al "calatoriei" decizionale ma sperie insa ce ma sperie pe mine e rezultatul. Unde duce ce aduce si cu cine duce. Azi sunt indecis. Azi astept un semn. Azi trebuie sa decid.

Let Me Tell You How It Feels

Cred ca pot sa admit ca am trecut prin multe in viata cu toate ca am doar 21 de ani si poate suna pompos. Dar chiar am trecut, simtit si am fost martorul la multe lucruri frumoase, si mai putin.
Stand in procesul meu de invatat ma gandeam care e valoarea unui om. Si ma gandeam la modul pragmatic, adica pe bune care e valoarea unui om? Si aici ma refer : Tu cat esti in stare sa accepti ca sa fi cumparat?
Cu alte cuvinte care e compromisul suprem care te-ar cumpara? Si care e acela? E o suma de bani? Mare? Mica? Nu stii? Contempland la intrebarile astea mi-am dat seama ca eu am facut compromisuri in viata dar care nu prea meritau a fi facute insa in momentul de fata regretele chiar nu-si mai au rostul. Insa ce ma amuza cel mai mult e faptul ca as mai fi dispus la alte compromisuri. Ma face asta un "bun material"? Iar ce ar trebui sa ma ingrijoreze il reprezinta faptul ca ma amuza cand ma gandesc la mine ca la un bun de care te folosesti pana se ... strica? Consuma? Aici nu stiu...
Tot ce stiu e ca si eu la fel ca voi toti restul am un pret.
Suntem oameni si asta ne cam ocupa tot!
Iar pentru incheiere o mica oferta : " Ma vand. La kilogram, la metru, la bucata, la ce vrei tu! Ma vand pe mine. Mi-am redus valoarea la simple stari subiective. Simt ca nu mai am ce arunca. Nimic nu ma mai apasa din afara, sunt o existenta pentru care nici moartea, nici viata nu mai pot avea o semnificatie. Ajuta-ma sa ma dezbrac de ultima legatura cu lumea asta. Stau cu cadavrele trecutului si sunt singurul cadavru al viitorului. "

Un Vis Ciudat

Avand in vedere ca de regula visele mele sunt destul de pasnice si nu prea spectaculoase, de data aceasta a fost diferit. Inca am flesh-uri cu imagini din visul pe care l-am avut in seara ce tocmai a trecut si inca ma simt traumatizat.
Visul a inceput timid, ca orice alta data, am visat diferite personaje, personaje okay, una dintre ele fiind chiar Laura, o tipa super nice de care sincer imi era dor, insa brusc m-am trezit intr-o biserica sau ceva de genu in care erau trei preoti sau calugari. Unul era aproape mort era intr-un cosciug ceva si se ruga, celalat era langa mine, parea suspect, dar nu zicea nimic. Cel de-al treilea era undeva mai sus fata de noi restul si se ruga. La un moment dat am vazut ca preotul ce era aproape mort incepuse sa se roage din ce in ce mai intens si incepea deja aproape sa urle cuvintele pe care le zicea. Cel de langa mine parca prinsese un aer demonic in jurul sau, a scos o sulita sau o arma asemanatoare sulitei si l-a ranit pe cel ce era deasupra mea. Eu eram imobil, nu ma puteam misca, eram terifiat si totusi nu puteam sa fac nimic. Dintr-o data preotul ce era era in cosciug a murit, iar celalalt aproape si el mort de la rana cauzata a scos un obicect ascutit si l-a ucis si pe cel ce ii cauzase lovitura ce avea sa ii fie fatala. Eu? Nemiscat cu imaginile terifice in creier, luat de niste amici, pe care nu ii cunosteam sau recunosteam. Am fost dus acasa. Acasa acasa. In patul meu. Incercam sa deschid ochii, nu puteam decat pana la jumate, eram speriat, imi era teama ca urmez eu. Si brusc am inceput sa urlu DAMONNN DAMONNN, asteptand o persoana din camera cealalta sa vina sa stea sa faca ceva numa sa imi treaca. Si a venit, era un el, nu il stiam, nu stiam cine e, dar m-a luat in brate m-a sarutat usor pe frunte si mi-a zis ca totul va fi bine. M-am trezit tipand DAMON.
Azi m-am plimbat prin oras, ma uitam cu frica in stanga si in dreapta. A fost doar un vis? Nu stiu, tot ceea ce stiu este ca a durut.

Imi Plac Astfel De Momente :)

Just Watch and ENJOY!!!

Hai Sa...

Hai azi sa ne prefacem din nou, doar facem ceea ce stim cel mai bine. Hai azi sa fim din nou fatarnici, falsi, plini de orgoliu. Ce zici? Hai azi sa nu ne mai laudam aiurea si sa dam cartile pe fata. Vrei? Nu, evident. Tu nu faci din astea, tu?? Niciodata...Imi cer scuze ca mi-am permis sa zic asa ceva. Sau NU!? :)
Azi e una din zilele alea cand imi vine mintea la cap dar pleaca prea repede ca sa pot actiona ca atare asa ca scriu repede sa nu uit ura pe care o am si cand voi reciti imi voi reaminti cat de mult te urasc!
E dragut cum ma simt acum, puternic, indiferent, fatarnic, ca tine.
Si mai dragut ar fi sa zic "iti mai aduci aminte" dar nu zic asta, de ce? Am uitat eu. Daca vreodata am simtit ca vreau sa fac ceva acum e cazul, si cel mai tare imi doresc sa iti provoc durere, as taia fasii adanci in pielea ta cu un cutit, ti-as perfora fiecare deget pe rand si as putea continua pana ai muri de durere in propriati balta de sange.
Azi nu gandesc limpede, azi uit ca a fost ceva frumos, azi urlu, azi spun tot, azi, doar azi. O zi minunata in care imi doresc ce probabil ar trebui sa isi doreasca o lume intreaga cand vine vorba de cineva ca tine. N-am mai vazut pe cineva mai paguba ca tine in viata mea. Cred ca si ciuma ar fi geloasa pe tine pentru ranile provocate de tine dar ca aproape orice boala ai si tu un antidot si t-i l-as vara in gat cu acul, pana ai ramane fara aer.
Iesi din mintea mea!
JUST LET ME GO!

Cateodata..

Cateodata ma simt bine, cateodata nu, cateodata ma simt singur, cateodata vreau sa fiu singur. Cateodata rad, cateodata lacrimi imi curg. Cateodata cad, cateodata ma ridic. Cateodata am nevoie, cateodata ma lipsesc.
Cateodata...doar cateodata...